tăvălituri, s.f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.
s. f., g.-d. ar. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri
f. Loc cu iarbă culcată la pământ, unde s-a tăvălit cineva. /a (se) tăvăli + suf. ~tură