tăbârce, s.f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.
tăbârce, s.f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.
f. 1) Încărcătură grea; greutate; povară. 2) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți. /Orig. nec.
f. 1) Încărcătură grea; greutate; povară. 2) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți. /Orig. nec.