definiția tabelare definiție dex

tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.

vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. și pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tabeléze

vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. și pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tabeléze

tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel

tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel

vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].

vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].

tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ♢ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.

s. v. curier, mesager, ștafetă.

adj. m., pl. tabelári; f. sg. tabeláră, pl. tabeláre

Care are formă de tabel; în formă de tabel. ♢ Tipărire ~ă vechi procedeu de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. /<lat. tabellarius, fr. tabellaire

adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire].

adj. în formă de tabel. o tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire)