tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă1 sau în coloanele unui registru. ♢ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.
1) Care este înscris într-un tabel sau în coloanele unui registru. 2) (despre materiale) Care are forma unei plăci; ca o placă. /<fr. tabulaire, lat. tabularis
adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♢ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].
adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. o diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ♢ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)
s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].
s. f acțiunea de a tabula. ♢ (inform.) imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație. (< tabula)
tabularii, s.n. Arhivă publică sau particulară în Roma antică. – Din lat. tabularium.
s. n. [-riu pron. -riu], art. tabuláriul; pl. tabulárii, art. tabuláriile (sil. -ri-i-)
s.n. Arhivă publică sau particulară din vechea Romă. [Pron. -riu. / < lat. tabularium].