, țăcălii, s.f. Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec.
s. v. cioc.
s. v. străgălie.
s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile
f. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; cioc. /Orig. nec.
, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie.