definiția taceri definiție dex

expr. (pub.) lumea interlopă a traficanților și a consumatorilor de droguri.

tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. liniște, calm, acalmie. ♢ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție. ♦ Fig. Indiferență. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. – V. tăcea.

s., interj. 1. s. v. liniște. 2. interj. v. liniște. 3. s. v. muțenie. 4. s. v. întrerupere. 5. s. v. discreție. 6. s. acalmie, calm, liniște, pace, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ deplină în natură.)

≠ destăinuire, gălăgie, larmă, mărturisire, strigăt, țipăt, vorbire, zgomot

s. f., g.-d. art. tăcérii; pl. tăcéri

f. 1) v. A TĂCEA. ♢ În ~ fără a spune ceva. A trece sub ~ (ceva) a omite (ceva) în mod intenționat; a tăinui; a nu pomeni. 2) Lipsă de zgomot; liniște. 3) Pauză (mai lungă decât cea obișnuită) într-o conversație sau într-o corespondență. 4) fig. Lipsă de manifestare. /v. a tăcea