, tachinez, vb. I. Tranz. A necăji în glumă și fără răutate, a contraria în lucruri mărunte. ♦ Fig. (Rar) A obseda, a neliniști. – Din fr. taquiner.
vb., ind. prez. 1 sg. tachinéz, 3 sg. și pl. tachineáză
tranz. 1) (persoane) A trata cu glume inofensive; a necăji în glumă. 2) fig. rar (despre gânduri, melodii etc.) A urmări insistent, necăjind. /<fr. taquiner
intranz. A face schimb (în glumă) de vorbe înțepătoare. /<fr. taquiner