, tachinării, s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie.
s. f., art. tachinăría, g.-d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art. tachinăríile
s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie].
s. f. faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. (< fr. taquinerie)