taclituri, s.n. (Înv.) Bucată de stofă sau de mătase vărgată, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, după moda turcească. – Din tc. taklit.
s.n. – 1. Țesătură orientală de mătase dungată. – 2. Fîșie, cingătoare de mătase. Tc. takliht ‹ arab. taklid (Șeineanu, II, 341; Lokotsch 1198), cf. bg. taklit. Sec. XIX, înv.