tahimetre, s.n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanței până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire așezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.
(topogr.) v. taheométru
(tehn.) s. n. (sil. -tru), art. tahimétrul/taheométrul, pl. tahimétre/taheométre
n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanțelor și diferențelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre
s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].
s. n. elem. taheometru. ()
s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)