definiția taicii definiție dex

expr. a da dintr-un necaz într-unul și mai mare.

expr. v. a învăța pasărea să zboare.

s.m. (Pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin „părinte” sau „popă”) Nume (de adresare) dat preotului. – Din tată (după maică). Cf. scr. tajko.

s. v. bunic, părinte, tată, tată-mare.

s. m., g.-d. art. táichii/lui táica

m. invar. pop. 1) (și cuvânt de adresare a copilului către tatăl său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♢ A scăpa de dracul și a da peste ~-său a ieși dintr-o încurcătură și a da peste alta (și mai mare). A trimite de la dracu la ~-său a amăgi, a înșela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvânt de adresare a celor tineri către un om mai în vârstă) Bărbat respectat și apropiat cuiva; tată. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tată

s.m. – 1. Tată. – 2. (Arg.) Birlic. Bg. tajko, sb. tajko, tajka (Tiktin; Conev 98).

s. m. + adj.

s.f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.

s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

(drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țáicii; pl. țáice

(persoană) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii

s.f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică.