tăifăsuiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva mult și cu familiaritate despre lucruri minore; a sta la taifas, a pălăvrăgi, a sporovăi. – Taifas + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăifăsuiésc, imperf. 3 sg. tăifăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăifăsuiáscă