talabe, s.f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.
s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe
s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.