s.f. Putere întemeiată pe supremație maritimă; stăpânire asupra mărilor. – Din fr. thalassocratie.
s. f. (sil. -cra-), art. talasocrațía, g.-d. talasocrațíi, art. talasocrațíei
f. Putere întemeiată pe supremația maritimă; stăpânire asupra mărilor. /<fr. thalassocratie
s.f. Putere maritimă mare; stăpânire asupra mărilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere].
s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie)