talgere, s.n. Taler1. – Et. nec.
s. 1. v. farfurie. 2. v. taler. 3. (MUZ.) cimbal, taler, (înv.) chimval.
s. n., pl. tálgere
n. 1) Farfurie mică, plată. 2) Instrument muzical de percuție format din două discuri de alamă care, ușor lovit unul de altul, produce sunete puternice. /cf. ung. tálgyr
tălgerele, s.n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.
s. tălgeraș, (reg.) tăleraș, tălerel, tălgeruț.
s. n., pl. tălgeréle