tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
vb. v. jefui, prăda.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhăreáscă
intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungă-șeală, pungășie, tâlhărie.