definiția talion definiție dex

s.n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♢ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [Pr.: -li-on] – Din fr. talion.

(pedeapsă, plantă, plasture) s. n. (sil. -li-on), (plante, plasturi) pl. talioáne

n. (în orânduirea sclavagistă) Pedeapsă sau răzbunare prin care un vinovat este supus unei pedepse care să-i provoace același rău pe care l-a produs asupra victimei. ♢ Legea ~onului lege penală la unele popoare din vechime, prin care inculpatului i se aplică o pedeapsă identică sau similară cu răul săvârșit de el. [Sil. -li-on] /<lat. talio, ~onis, fr. talion, germ. Talion

s.n. – Plasture. Ngr. δίαχυλον (Cihac, II, 705; Șeineanu), probabil influențat de tc. talyun „nalbă” (Bogrea, Dacor., II, 738).

s.n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♦ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip cum a procedat (sau a vrut să procedeze) cu victima sa. [Pron. -li-on. / < fr. talion, cf. lat. talio < talis – la fel].

(ban vechi) (reg.) (-li-on) s.m., pl. talióni

s. n. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima. ♢ legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa. (< fr. talion)