tălpăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tălpui. – Din magh. talpalni.
vb. v. pingeli, pingelui, tălpui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălpăluiésc, ímperf. 3 sg. tălpăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălpăluiáscă
, tălpăluiésc, vb. IV (reg.) 1. a tălpui. 2. a împiedica roata carului, cu un lanț.