tămânjere, s.n. (Reg.) Unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare când se fierbe pentru a se face urdă. – Et. nec.
s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
s. n., pl. tămânjére