tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.
vb., ind. prez. 1 sg. tamburinéz, 3 sg. și pl. tamburineáză
vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner].
vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner)
tamburine, s.f. Instrument muzical popular, folosit pentru definitie/acompania">acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s.n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.
s. f., g.-d. art. tamburínei; pl.tamburíne
f. Tobă portativă de dimensiuni mici, care se bate cu mâna, având pielea întinsă pe o singură parte și prevăzută de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino
s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino].