definiția tamtam definiție dex

, tam-tamuri, s.n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

s. v. hărmălaie.

s. n., pl. tam-támuri

n. 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o placă circulantă de metal, suspendată vertical, care se bate cu un ciocănel. 2) Tobă de lemn, de origine africană. 3) Muzică executată la o astfel de tobă. 4) fig. Zgomot mare; zarvă; vacarm. /<fr. tam-tam

s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producând un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (Fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].

s. n. 1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav. 2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată. 3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm. ♢ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)

expr. a dezvălui lumii întregi un secret; a bârfi.

(în jurul cuiva / a ceva etc.) expr. 1. a lăuda (pe cineva / pe ceva etc.). 2. a exagera importanța sau valoarea (cuiva / a ceva).