, țânci, s.m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s.m.] – Din magh. cenk.
s. v. puști.
s. m., pl. țânci
m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk
, țânci, s.m. (pop. și fam.) 1. copilaș, băiețaș. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.
s. v. orbete.
(zool.) s. m.