, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.
vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moș-moni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăn-căni, trândăvi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tândăleáscă
intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein