, țăndărele, s.f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s.m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s.f.] – Țandără + suf. -ică.
, țăndărele, s.f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s.m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s.f.] – Țandără + suf. -ică.
s. f., g.-d. art. țăndărélei; pl. țăndăréle