s.n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.
n. Metal dur, cenușiu, lucios, maleabil și foarte rezistent la coroziune, întrebuințat în medicină, în energetica nucleară și la obținerea aliajelor. /<fr. tantale
s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio].