adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.
loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)
adj., s. (GRAM.) (înv.) plurativ. (Substantive ~.)
adj.
loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)].