tapete, s.n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
n. 1) Bandă de hârtie (sau de pânză) imprimată cu desene decorative, care se aplică pe pereții încăperilor, substituind zu-grăveala. 2) Covor mic; covoraș. ♢ A pune (sau a aduce) pe ~ a pune (sau a aduce) în discuție. /<fr. tappéto, it. tappeto, germ. Tapete
s.n. – 1. Hîrtie desenată. – 2. Covor. – 3. Covor fin, carpetă. It. tappeto, prin intermediul ngr. ταπέττο sau al germ. Tapete. – Der. tapița, vb., din it. tapezzare, germ. tapezieren; tapițer, s.m., din germ. Tapezier; tapițerie, s.f., din fr. tapisserie contaminat cu cuvintele anterioare; tapeta, vb. (a acoperi cu tapet).