tapuri, s.f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul fabricării acesteia. – Din fr. tapure.
s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care pornește de la suprafața acesteia spre interior. (< fr. tapure)
, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâpurésc, imperf. 3 sg. țâpureá; conj. prez. 3 sg. și pl. țâpureáscă