tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
s. (înv.) boltaș, prăvăliaș. (~l vindea marfa la tarabă.)
s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii
m. înv. Vânzător ambulant care își expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu
, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.