, tarafuri, s.n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.
s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacâm. (~ de lăutari.)
s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.
s. n., pl. taráfuri
n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gașcă; cârdășie; bandă; șleahtă. /<turc. taraf
s.n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.