târâieli, s.f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.
s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli
țârâieli, s.f. Faptul de a țârâi2; (concr.) ploaie ușoară și de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: țârcâiálă s.f.] – Țârâi2 + suf. -eală.
s. v. burniță.
s. f., g.-d. art. țârâiélii; pl. țârâiéli