târgoveți, -e, s.m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.
s. m., pl. târgovéți
m. 1) Totalitate a târgoveților (dintr-o țară sau dintr-o localitate). 2) Mulțime de târgoveți. /<sl. trugovici