tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.
vb., ind. prez. 1 sg. tarodéz, 3 sg. și pl. tarodeáză
tranz. (piese metalice) A găuri cu tarodul pentru a înzestra cu filet interior. /<fr. tarauder
vb. I. tr. (Tehn.) A găuri în spirală o piesă care urmează să primească un șurub; a fileta. [< fr. tarauder].