tasez, vb. I. Tranz. A reduce volumul unui obiect, al unui material, a comprima prin lovire, apăsare, strângere. ♦ Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente sau granulare) A se așeza în straturi mai compacte, a se îndesa (prin scufundare), a deveni mai puțin afânat. – Din fr. tasser.
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre soluri, terenuri, materiale granulare sau pulverulente etc.) A se așeza, îndesându-se și devenind mai compact (sub greutatea proprie sau a altor obiecte). /<fr. tasser