tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tătăráscă
s. v. urechea-iepurelui.