s.f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
s. f., g.-d. art. tătărímii
f. (colectiv de la tătar) 1) Totalitate a tătarilor; neamul tătăresc. 2) Mulțime de tătari. /tătar + suf. ~ime