tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.
tranz. (gânduri, intenții, situații, împrejurări) A examina cu prudență; a pipăi. ♢ ~ terenul a căuta să afle din timp șansele de reușită într-o acțiune. /<fr. tâtonner
tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner.