teșmenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) buimăci, a (se) încurca, a (se) zăpăci. – Et. nec.
vb. v. fâstâci, intimida, încurca, zăpăci.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșmenésc, imperf. 3 sg. teșmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșmeneáscă
, teșmenésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se ului, a se zăpăci, a se buimăci, a se încurca. 2. a decădea, a se ramoli.