definiția tehuie definiție dex

tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui².

tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.

adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tehuiáscă

adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie

tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehui

intranz. pop. A deveni tehui; a nu ști de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehui

pop. Care a pierdut temporar facultatea de a judeca limpede (din cauza fricii, somnului, băuturii); buimac; zăpăcit; năuc; bezmetic. /cf. ung. tahonya

adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s.f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).