s.f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuințat în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.
f. Substanță organică sub formă de cristale, cu gust amărui, extrasă din ceai și întrebuințată, mai ales, în medicină. [G.-D. teinei] /<fr. théine
s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuințându-se în medicină ca excitant al nervilor și al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].