telali, s.m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal.
m. înv. 1) Vânzător ambulant de haine vechi. 2) Persoană care anunță prețurile la mezat. /<turc. tellâl
s.m. – 1. Crainic. – 2. Vînzător ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-bașa, s.m. (înv., șeful telalilor), din tc. telal-bași; telaliță (var. teleliță, teleloaică), s.f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi); telalîc, s.n. (îmdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.