m. 1) Persoană care practică telepatia. 2) Persoană care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele. /<fr. télépathe
s.f. Facultate psihologică (contestată de unii) atribuită unor oameni de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la mare distanță, fără intermediul organelor de simț obișnuite; percepere a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. – Din fr. télépathie.
s. f., art. telepatía, g.-d. telepatíi, art. telepatíei
f. Fenomen psihic (neaprobat de știință) de transmitere a gândurilor și sentimentelor la distanță; comunicare extrasenzorială. [G.-D. telepatiei] /<fr. télépathie
s.f. Posibilitate parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândul la distanță; percepere întâmplătoare a fenomenelor și a gândurilor de la distanță. [Gen. -iei. / < fr. télépathie, cf. gr. tele – departe, pathos – sentiment].
s. f. posibilitatea parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândurile la distanță. (< fr. télépathie)