televorbitoare, s.n. Instalație de telefonie care permite ca vocea care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.
s. n., pl. televorbitoáre
s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].