s.f. (Biol.) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză, când fosta celulă unică se împarte în două celule distincte. – Din fr. télophase.
s. f., g.-d. art. telofázei
s.f. (Biol.) Ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. [< fr. télophase].
s. f. ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. (< fr. télophase)