s.f. (Rar) Ramură a literaturii comparate care studiază circulația temelor (1). – Din fr. thématologie.
s. f., g.-d. art. tematologíei
s.f. Ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și circulației lor în literaturile popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. thématologie, cf. gr. thema – subiect, logos – știință].
s. f. 1. orientare în critica literară axată pe analiza temelor unei opere. 2. ramură a literaturii comparate având ca obiect studiul temelor, al istoriei și al circulației lor în literaturile popoarelor. (< fr. thématologie)