temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temélnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.
adj. v. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, puternic, radical, serios, structural, substanțial, tare, vital.
adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adj. v. chibzuit. 3. adv. v. just. 4. adj. v. convingător. 5. adj. v. profund. 6. adj. v. important. 7. adj., adv. v. serios.
și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ♢ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temeinicésc, imperf. sg. temeiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeiniceáscă
s.f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ♢ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru definitie/soluționa">soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.
s. 1. seriozitate, soliditate, tărie. (~ obiecției, argumentării sale.) 2. v. maturitate. 3. v. justețe.
s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei