adj. m., pl. temperánți; f. sg. temperántă, pl. temperánte
rar 1) Care temperează. 2) (despre medicamente) Care are proprietatea de a calma; calmant; liniștitor. /<fr. tempérant, lat. temperans
n. Medicament care are proprietatea de a calma durerea sau excitațiile nervoase; analgezic; sedativ; calmant. /<fr. tempérant, lat. temperans
adj. (Liv.) Care temperează, liniștește; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
adj. care temperează. (< fr. tempérant, lat. temperans)
s.f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpă-tare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
s. f., g.-d. art. temperánței; pl. temperánțe
f. rar Caracter temperat; simț al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
s. f. cumpătare, moderație, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)