temperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Moderat, cumpătat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin existența a patru anotimpuri, cu veri potrivit de călduroase și cu ierni nu prea reci. Zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața Pământului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; în sintagma) Sistem temperat = sistemul împărțirii intervalelor de tonuri în câte două semitonuri egale. – V. tempera. Cf. fr. tempéré.
adj. 1. v. calm. 2. v. cumpătat. 3. v. domol. 4. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit. (Atitudine ~.) 5. v. blând.
1) v. A TEMPERA. 2) (despre oameni) Care știe să-și potolească pornirile lăuntrice; cumpătat; moderat. ♢ Climă ~tă climă caracterizată prin ierni nu prea reci și veri potrivit de călduroase. Zonă ~tă fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului pământesc, cuprinse între tropice și cercurile polare. 3) muz. (despre instrumente cu claviatură) Care are intervalurile de tonuri împărțite în câte două semitonuri. /<lat. temperatus, ~a, ~um, fr. tempéré
adj. 1. Moderat, potolit. ♦ Climă temperată = climă caracterizată prin veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă temperată = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului, cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (Muz.; despre un instrument cu claviatură) la care intervalele de tonuri sunt împărțite în câte două semitonuri egale. [< tempera, cf. fr. temperé].
adj. 1. moderat, potolit. o climă ~ă = climă cu veri potrivit de călduroase și ierni nu prea reci; zonă ~ă = fiecare dintre cele două zone de pe suprafața globului cuprinse între tropice și cercurile polare. 2. (muz.) sistem ~ = sistem melodic bazat pe diviziunea octavei în 12 semitonuri egale, suprimând diferența dintre semitonurile diatonice și cele cromatice. (< fr. temperé, it. temperato)
, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acțiune, o dorință etc.) ♢ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
s.f. 1. Vopsea obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuințează culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.
vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.
vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. și pl. tempereáză
f. 1) Culoare obținută prin amestecarea unor coloranți cu lianți pe bază de substanțe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuințează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera
intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer
tranz. livr. (persoane și manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer
s.n. 1. Culoare obținută prin amestecarea ei cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictură care întrebuințează astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].
vb. I. tr. A modera, a micșora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acțiune, o tendință). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].
vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)
s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianți pe bază de substanțe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăși. ♢ pictura realizată. (< it. tempera)