temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ♢ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.
adj., adv. 1. adj. nedefinitiv, provizoriu, trecător, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (înv.) provizoric, provizornic. (O situație temporară.) 2. adj. provizoriu, vremelnic, (înv.) precariu, vremelnicesc. (O slujbă, o ocupație temporară.) 3. adv. provizoriu, (înv.) vremelnicește. (Ocupa temporar demnitatea de ...) 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, provizoriu, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură temporară.) 6. adj. efemer, pieritor, schimbător, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Un fenomen temporar.)
și adverbial Care durează puțin; cu un termen de existență limitat; de scurtă durată; vremelnic; provizoriu. /<fr. temporaire, lat. temporarius
adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].
adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)