s.n. Acțiunea de a tencui și rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.
tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Pere-te ~.)
s. (CONSTR.) tencuire. (~ul unui perete.)
s. n.